CAPALNA    (comuna Sasciori, jud. Alba)

     La 2 km sud de satul Capalna, pe malul stang al Frumoasei (Valea Sebesului), intre Valea Gargalaului si Paraul Rapii, se inalta Dealul Cetatii (610 m). El este legat spre sud-vest de Dealul Stauinilor printr-o sa ingusta, celelalte fiind abrupte. Culmea mamelonului a fost nivelata in cateva terase etajate; altele mai inguste se afla pe latura de sud-est, spre paraul Rapii si pe latura de nord. Pe pantele dinspre paraul amintit pana in sa urca drumul antic, de unde apoi coteste spre cetate.
     Elementele de fortificatie, toate vizibile pe teren, sunt esalonate etajat din apropierea seii si pana in portiunea superioara a mamelonului. Ele constau dintr-un sant, doua valuri, fiecare cu sant interior, un turn locuinta si o incinta formata dintr-un zid care inconjoara portiunea superioara, taiata in terase, a mamelonului. De la sa in sus, drumul antic a disparut. Urmand cararea moderna, primul obstacol il constituie santul, apoi cele doua valuri de pamant de forma semilunara, fiecare cu cate un sant in spate. Valul exterior avea in spatele lui un sant mai mare, rezultat din excavarea pamantului necesar ridicarii, in parte, si a valului interior. De aici in continuare panta urca piezis pana la o terasa taiata in stanca, lata de 12 –13 m si lunga de circa 39 m; pe marginea ei se afla o palisada simpla. Un turn locuinta de forma patrata a fost ridicat pe aceasta terasa. Baza turnului a fost construita din ziduri cu doua paramente, din blocuri de calcar fasonate. Etajul avea peretii realizati din caramizi slab arse si sigur o usa pe latura de nord-est care permitea accesul (probabil pe un podet de lemn) spre terasa superioara – platoul cetatii. Acoperisul a fost facut, foarte probabil, din sindrila. Faptul ca acest turn locuinta a fost amplasat pe traseul zidului de incinta, formand chiar un iesind din acesta, demonstreaza ca avea si destinatie defensiva. Pe unul dintre blocurile paramentului exterior al zidului de nord-vest a fost incizata sigla “C”. Deoarece in spatele turnului stanca se ridica pana la inaltimea platoului superior, constructia trebuia protejata de alunecarile sfaramaturilor. In acest scop stanca a fost indreptata si placata cu un parament din blocuri de calcar spre sud-est si unul spre nord-vest, la fel cu cele ale zidului de tip murus Dacicus, numai ca in cazul de fata blocurile din el erau prinse prin scoabe transversale direct de stanca. La nord - vest de turn, in spatiul delimitat de peretele acestuia, de zidul parapet al stancii si de coltul de nord-vest al zidului de incinta se afla o “curte” interioara taiata oblic de un zid insolit. Sistemul lui de constructie are o particularitate in raport cu toate celelalte ziduri existente in cetate si anume el are doua paramente, dar din lespezi asezate pe cant, prevazute, daca nu fiecare, cel putin a doua cu jgheaburi pentru scoabe transversale de lemn. Cum grosimea zidului nu este mai mare de 0,48 m, emplectonului nu-i revine decat 0,08-0,10 m. Particularitatile sale constructive i-au determinat pe specialisti sa-l considere baza de piatra a unui perete din lemn.
     Zidul de incinta, pe cea mai mare parte a traseului sau, sustinea si umplutura teraselor din spate. Pe latura de sud-est se afla poarta principala a cetatii, unde ajungea drumul de acces. Ea consta dintr-un turn interior cu trei laturi, cea de-a patra fiind constituita de zidul de incinta. Turnul portii avea foarte probabil etaj, iar acoperisul a fost facut din sindrila. Urmand traseul zidului de incinta, imediat dupa curba mare care-l indrepta spre nord-vest, se afla intrarea secundara, mai stramta, flancata de doua ziduri; ea nu permitea accesul cu atelaje. S-a constatat ca in intervalul dintre cele doua razboaie cu Traian poarta secundara a fost blocata, iar spatiul dintre ziduri s-a transformat in loc de depozitare a diferitelor “deseuri”. Aceasta cetate a avut menirea sa apere debuseul in zona intracarpatica a drumului ce pornea de la sud de Carpati, trecand pe langa cetatile dacice de la Polovragi, urca prin pasul Urdele si cobora in Valea Frumoasei. Tot in valea Sebesului ajungea un alt drum care venea dinspre est, de la cetatea dacica de la Tilisca.
     Constructia cetatii a inceput pe la mijlocul sec. I a.Chr. si ea a functionat neintrerupt pana la inceputul sec. II p.Chr. In timp de pace ea avea probabil o garnizoana restransa, in frunte cu un comandant, iar in timp de razboi numarul membrilor garnizoanei sporea considerabil. Cetatea a fost cucerita in primul razboi cu Traian (101-102 p.Chr.) si probabil unele dintre constructiile ei au fost partial demantelate in conformitate cu una dintre stipulatiile tratatului de pace din 102. Refacerea zidurilor ei s-a facut in graba, inainte de inceperea ostilitatilor din 105-106. In timpul acestui razboi cetatea a fost din nou cucerita si distrusa.